Ne privim continuu. Nu ne vorbim, pentru că fiecare din noi poartă o mască. Faci ca totul să pară bine, dar ştim amândoi că nu. Încă mă întreb ce vrei de fapt. A trecut atât de mult timp încât nu mai ştiu exact ce sa fac, ce vreau, ce urmează… sunt pierdut într-o lume proprie, schizofrenică, umplută de paranoia şi trădări. Mă simt singur, cu cineva în spate parcă râzând de starea mea. Nu ştiu exact cine e, dar e cu siguranţă atotputernic, pentru că el mă aduce în starea asta de rahat. Mintal. Şi într-o lume reală, în care aspir la multe, mă înec într-o mediocritate. Nu, mă înec într-o sărăcie şi umilinţă proprie, dându-mi sfaturi singur. În minte îmi apar oameni, dar într-un final sunt doar eu purtând diverse măşti. Şi toate ajung la aceaşi concluzie. Eşti singur… vei sfârşi singur! Urăsc să aud asta. Dar într-un fel parcă le dau dreptate. Întotdeauna m-am simţit calm atunci când mă plimbam de unul singur. Eram eu, şi diverse voci din minţi, ce îmi judecau acţiunile, viitorul. Şansele. Concluzia finală: more…

                   Stau şi privesc pe un perete gol. Alb, puţin pătat, trecut prin multe în ultimii ani. Dar până la urmă tot alb era. Monoton, imbecil. Mă enerva, dar nu aveam de gând să fac nimic. Aveam o sticlă de suc lângă mine, pe care am luat-o şi am băut din ea. Era rece. Acum găseam mulţumire în cele mai nesemnificative lucruri, sperând că poate aşa voi putea să trec peste probleme. Am încercat să le rezolv. Dar nu îmi iese nimic. Încerc în cel mai bun mod cu putinţă, să fie bine tuturor, dar nu îmi iese. Şi deşi ar trebui să primesc totuşi un mic ajutor, sunt singur. Sunt singur şi m-am săturat de tot. De viitorul care se spulberă cu fiecare zi trecută, de prezentul de căcat, şi de un trecut, scurt, dar plin de eşecuri, din cauza căruia mă încurajez să nu fac vreo greşeală. Dar fac numai greşeli. Am încercat să nu îmi mai pese de ele, dar eram judecat din cauza lor. Nu am fost arogant, şi mi s-a reproşat de câteva ori. Am fost arogant, şi am fost privit diferit. Nimic nu merge. Am încercat să fiu între, dar e greu, şi chiar dacă am reuşit, deja aveau părerile formate. Ce căcat mai e de făcut? Dacă îmi merge bine, îmi merge doar puţin. La început. Şi deşi apoi încep să lucrez şi mai mult, să ţin şi mai mult la ceva, se duce dracu’ tot.
                   Sunt într-o casă goală, nemobilată. În jurul meu am numai pereţii albi, o sticlă de suc şi un pistol… more…