Intr-o biblioteca maricica, un baiat citea o carte. Avea langa el o foaie si un pix, tocmai scrisese ca si-ar dori o aventura exact ca in cartile pe care le citea zilnic. De data asta citea o carte despre un baietel ce voia sa alunge dintr-un copac doi serpi. Copacul era casa in care un paianjen negru isi tese panza, era casuta lui. Bibliotecarul, un batran cu ochi mici si nas mare pe care isi tinea ochelarii, cu zambet infricosator si retras, privea zilnic baietelul. Trecand de multe ori pe langa el, neobservat, ii vazu dorinta, si chiar il intreba, intamplator, cat de mult isi doreste aventurile imposibile simplitatii umane. Baiatul ii spunea mereu tare ca ar vrea, si ar rezolva toate probleme ce s-ar ivi. Batranul, zambind, il intreba pe baiat din nou:
      – Esti sigur baietelule?
      – Da! tipa el din nou.
      Atunci, dintre carti incepura sa iasa crengi si plante parazite si lumina se stinse, exceptand un bec ce atarna asupra mesei la care statea baiatul. Aceste, speriat, si-a ridicat picioarele la piept si privea in jurul lui. Era speriat, nu intelegea ce se intampla. Nu mai vedea usa, si nici geamurile. Doar o forma ciudata, in capatul celalalt al camerei. Era o alta usa, una pe care nu o mai vazuse pana atunci. Baiatul, nestiind ce alceva sa faca, incepu sa mearga, tremurand, spre usa. Cand a intrat in camera, totul era diferit. Era tot o biblioteca, dar mult mai mare, majoritatea cartiilor erau cu coperta neagra, vechi, mancate de timp. Se vedeau paianjeni si insecte plimbandu-se printre ele, iar din capatul incaperii, un cantec se auzea. Baietelul a luat-o din loc, observand ca si el era schimbat. Pielea ii era imbatranita, parul lung nu mai era auriu, ci gri, iar bluza ii era rupta si invechita. A continuat sa mearga, privind mereu in stanga si in dreapta, avand grija ca una din insecte sa nu vina dupa el, sa nu sara un paianjen pe el. Cand a ajuns in capat a vazut un tron albastru, rupt in colturi, parea foarte instabil. Pe el, o creatura ciudata, aproape umana, dar cu piele de reptila si aripi de inger, lipsite de pene, scheletice aproape. Aceea creatura canta, privind in sus, jucandu-se cu degetele sale. Il vazu pe baietel si zambi. Ridicand bratele, ca si cum ar cuprinde intreaga incapere, ii spuse:
      – Aici sunt toate dorintele existente… nici macar una nu are culorile vesele cu care tu baiete, colorezi. Aici sunt adevaratele lumi.
      Baietelul, speriat, incepu sa mearga cu spatele. Voia sa plece, spera sa nu se observe, dar din spatele tronului incepura sa apara serpi, iar creatura se ridica in picioare, coborand mici trepte spre baietel. El fugi repede, speriat, iesi din camera mare, dar acum si vechea biblioteca era la fel. Cauta cu disperare masa, auzea cantecul cat mai aproape, asa ca fugi spre lumina. A vazut pe masa foaia pe care candva era scrisa dorinta lui, dar acum era o foaie goala, galbena, si pixul era o pana imbibata in cerneala. A luat penita si a scrijelit in disperare “Vreau acasa!” si inchise ochii. Cand s-a trezit era din nou la masa, cu cartea in fata si o foaie goala langa. Batranelul era pe un culoar, aproape de masa, aranjand cartile.

      – Baiete, dorintele uneori sunt altfel decat am vrea cu adevarat.

      Baiatul pleca, lasand pe masa cartea inchisa si foaia goala.

           Cat de ciudata era vremea de afara atunci. Nu era nici un nor pe cer, soarele batea, dar nu puternic, vantul soptea, daca ascultai atent era un cantec frumos, ce te duce pe culmile visului. El nu putea trai altfel, era felul lui de a fi. Nega tot ce e real, nici el nu stie sigur de ce, dar asta facea. Intins in hamac, cu castile in urechi, ascultand muzica, privea soarele si dansul valurilor. Avea o privire nostalgica, o bere in mana si plaja sub el. Era un om intr-o pictura ce se voia simpla, dar nu complica deloc lucrurile, totul trecea pe langa el precum vantul. Undeva mai in stanga, in nisip, erau trei carti si un stilou, pianul isi spunea ultimele note, si in final versurile au inceput. Era sindromul singuratatii, acea nevoie de a fi mereu singur, doar cu tine si cu ceea ce iti apartine. Ce poti face doar cu atat? Nici el nu stie, acum era la mare, era pierdut, fara cuvinte. Exact ce spune si melodia, al carui titlu vorbeste de alt sindrom, dar in fond aceasi poveste. El de ce nu a fost la Stockholm? Ce il impiedica sa se duca acum? S-a ridicat in capul oaselor si a privit sticla de bere, apoi cerul, marea si intr-un final cartile. A zambit si s-a intins din nou, lumea nu il asteapta pe el, si el nu trebuie sa alerge dupa ceva ce nu hraneste visul sau. A stat cateva minute ascultand “Superman”, varianta celor de la The Blanks, care a reusit sa-i schimbe putin starea. Acum era gata sa danseze pe aceasta melodie. S-a miscat cat a putut, apoi s-a ridicat, a luat un ghiozdan, si-a pus cartile in el, a terminat berea si a facut cu mana plajei.
           “Ajung acasa si fac cumva sa vad si Stockholm. Apoi poate St. Petersburg…”

         Mai tii minte aceea prima noapte? Cand ai aparut prima oara in capul meu, ca o soapta, cum ai reusit sa ma sperii, sa ma pui in coltul camerei mele si sa ma lasi acolo tremurand toata noapte, si tu sopteai acelasi cantec mereu, acele versuri tragice, care ma duceau cu gandul la moarte, versuri ce ma speriau mai mult decat distopiile mele fara omenire, decat singuratatea in care ma adanceam zilnic, cu fiecare minut. Nopti intregi am stat in acelasi colt, cu mainile in cap intrebandu-ma cat o sa mai dureze, si in fiecare dimineata cantecul inceta brusc si totul parca revenea la normal. Era ca o simpla durere de cap, nu puteam sa mi-o explic deloc, dar incepeam sa ma obisnuiesc, si as minti daca as spune ca acel cantec nu era frumos, desi foarte trist. Din cauza acelor nopti nedormite ajunsesem intr-o stare destul de deplorabila, aveam cearcane, o lipsa maricica de calciu, ochii foarte albi ca rezultat, si mana stanga imi tremura constant de la tensiunea ridicata. Am plecat la munte, sperand ca poate asa voi reusi sa ma destind, dar ce sa vezi, acolo aveam sa te vad prima oara. Sau? Dar a fost frumos,doua nopti nu mi-ai cantat, am reusit sa dorm din nou, putin insa in comparatie cu ritmul obisnuit. Desi privind pe geam aveam mereu impresia ca vad ceva cunoscut refuzam sa accept acest lucru. Cand te-am vazut afara,cantand acel cantec, m-am bagat in pat speriat ca o fetita. Rad acum cand imi amintesc, desi tot ma sperie idea ca o sa se repete din nou. Fie cantecul, fie imaginea ta, fie atmosfera pe care o creai. Acum stau intr-o camera sumbra, toti peretii gri, un singur geam. Foi multe pe jos, toate scrisori pe care ti le-am scris tie. Sper ca le-ai citit. Atunci cand mi s-a zis ca nu existi am ramas mut. Eu te aveam mereu langa, te simteam trista, dar iti admiram zambetul, ochii verzi, parul de culoarea soarelui. Dar de ce imi cantai acel cantec, nu inteleg. De ce nu vrei sa-mi spui?
         Acum aici apune soarele. Ma intind si iti astept cantarea din nou. E singurul lucru care ma tine legat de tine si de nebunia care se invarte in jurul lumii create de tine. Acele versuri au creat tot, si acele versuri m-au inecat pe mine in aceasta stare. Canta-mi te rog, din nou!

Am primit leapsa de la Kiru, deci:

 

 

 

CE INSEAMNA AZI PENTRU MINE: O zi frumoasa la soare, ajutand cu pavilionul

 

DAR IERI?:  O zi de stat in casa

UNDE VOI FII MAINE:  La scoala posibil

CE URASC CEL MAI MULT: Manelele si… nu stiu

CE IUBESC CEL MAI MULT: Pe Kiru si prietenii cei mai buni

CINE MI-A SCHIMBAT VIATA, CEL MAI RECENT: Cel mai recent acum 9 luni si 12 zile…

RADICAL?: Cu siguranta

MELODIA MEA REPREZENTATIVA: There for you – Flyleaf, pentru ca e melodia noastra

AZI MA SIMT: Foarte Bine

AM PIERDUT:  Cate ceva

AM CASTIGAT:  Rabdare si multe viziuni

 

ZAMBESC: Constant.

 

Si desigur, leapsa mai departe la… Emma, Kano si atat.

În întunericul etern, stau și privesc,
Sufletele pierdute și nevăzute
Ce își ţipau durerile si regretele,
Torturile ce mereu cresc.

Clovnii destinului mereu zâmbesc
Privind lumea cum se îneacă în uitare,
Se joacă cu oamenii și a lor suflete
Ca în sfârșit să strângă în pământ ceea ce-i trupesc.

Nimeni nu scăpă de destin
Își spun că totul e în planul Lui etern,
Dar altcineva își face jocul de printre noi
Lăsându-ne să mergem în același loc, la vârtejuri de mori.

Da, iar am primit leapsa de la Laura si dupa cateva zile postez si eu, si poate in curand o sa urmeze si un alt post

SUNT: foarte cretin

AȘ VREA: sa o duc unde isi doreste

PĂSTREZ: multe

MI-AȘ FI DORIT: imi dau seama cand trebuie

NU ÎMI PLACE: sa o enervez

AUD: Friends

ÎMI PARE RĂU: cand o supar

ÎMI PLAC: cartile, muzica, concertele

NU SUNT: adormit la ora asta

DANSEZ: sau nu.(si asta e copiata)

NICIODATĂ: parca nu ma prind

DES: vorbesc si stau degeaba

PLÂNG: propile motive

NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: idiot

NU ÎMI PLACE DE MINE : cand sunt prost

SUNT CONFUZ: cateodata

AM NEVOIE: nu stiu sigur

AR TREBUI: sa…

Leapsa mai departe: Emma

In urma cu cateva zile, o saptamana mai exact (peste o ora si ceva) a fost a patra editia a Underfest-ului. Tinut ca si anul trecut in Fabrica, un loc mai mare decat Fire si Suburbia(locuri ce erau foarte preferate vara), Fabrica a ajuns un loc foarte bun de concerte, mai ales datorita spatiului maricel. Mai este de mentionat ca au existat si cred ca inca exista zvonuri ca ei ar vrea sa faca o scena si in curtea de langa club, pentru vara, ceea ce ar mai adauga un plus locului, mai ales la marime si desigur, foarte potrivit pentru vara. Deci felicitari celor din Fabrica pentru ce au facut cu locul. Odata am prins o filmare acolo, deci e clar ca a devenit prin cele mai preferate locuri din Bucuresti, si au fost destule concerte bune acolo.

Dar sa revenim la concert. Ca si anul trecut, au venit si trupe din afara, si cei ce au fost isi aduc aminte de 3 Feet Smaller si From Dawn to Fall, cei din urma facand un spectacol frumusel. Line up-ul acestui concert a fost alcatuit din Cobe, Chester, Crowfish, Pistol Cu Capse, E.M.I.L. si nu in ultimul rand No Use For a Name (sigur stiti asta din postul anterior, dar ca o reamintire, sa nu mai cititi si pe celelalt, asta daca n-ati fost la concert desigur). Concertul a inceput mai repede de cat ma asteptam, lucru ce incepe sa devina o obisnuinta, s-a mai intamplat si la lansarea albumului PCC. Mai exact, la ora 18:00 cei de la Cobe se aflau pe scena salutand publicul, care la ora respectiva era redus. Dupa cateva melodii, fiind la bar, asteptand-o pe Kiru sa termine shot-ul de tequilla(nu foarte bun, dar o sa am ceva de zis in legatura cu bautura, o mica lauda, dar mai incolo) cand am auzit ca cei de la Chester vor urma, m-am dus in spate la prieteni, am stat putin cu ei, apoi desigur, am fost in fata sa-i vad. Melodiile “11”, “Cald” si “Ceva mai asa” fiind cele mai bune de la ei(desigur, fiecare cu gusturile ei, eu imi exprim parerea mea). Au cantat frumusel cei de la Chester, se vede ca au crescut mult. Dupa au urmat cei de la Crowfish, pe care nu am stat sa-i urmaresc, i-am mai vazut parca odata la noi(exista sansa sa ii confund), si nu m-au atras. Doar ca vorbeam cu unul din prietenii mei despre cum vorbeam acum doua veri ca poate ajung ca basistul lor(avea si aveam parul scurt, are si am parul scurt) dar repet, poate fi doar o confuzie. Dupa Crowfish s-a aglomerat locul si au urmat ai nostrii Pistol Cu Capse, care au stat ei mai mult la pregatire, cred ca au fost unele probleme cu noua chitara a lui Dan sau cu tobele(la chitara sigur ceva legat de acordat si de cum suna cu distors si fara) si in cele din urma a inceput frumos cu melodia “Fara sa stiu” si in cele din urma s-a facut ce se face la orice concert cu ei, pogo si cantat. Melodia “Un minut” cu Bogdan de la Chester a sunat bine, dar din pacate nu s-a cantat “Timpul trece”, una din cele mai energetice melodii a lor, ca sa ma exprim astfel, dar au facut cover dupa “Bravo punk” de la Zob. Dintre ai nostrii insa, cel mai mare spectacol a fost la E.M.I.L, unde pot sa spun ca Stoi aducea un pic cu Tim Armstrong, si a cantat la chitara primita de la Billy Armstrong. La melodia “Fara regrete”, care a fost dedicata lui Cosmin, Dumnezeu sa-l odihneasca, a fost cantata de toata lumea, iar melodia poate fi gasita pe contul trupei de pe Youtube. Cel mai mult insa s-a tipat la Dub Shot, cantata cu Vlad, la care s-a facut atmosfera foarte frumoasa. Si la restul melodiilor desigur, inclusiv cele cantate cu Vlad, care s-a descurcat bine, conexiunea lui speciala cu publicul, dude de genul. La No Use For A Name, Fabrica era destul de plina, si foarte cald. A fost frumos, s-a facut pogo, s-a cantat, melodiile se stiau, si putem spune ca am mai sters o formatie de punk cunoscuta si buna de pe lista(de cand cu Strike Anywhere, NOFX si 3 Feet Smaller). Poate la anul cine stie, si asa o sa avem o vara frumoasa, cu The Killers si Placebo fiind cele mai atragatoare trupe. Per total, concertul chiar a fost reusit, felicitari trupelor in primul rand si sponsoriilor ca au adus o trupa cu nume.

Legat de bautura. Eu obisnuiesc sa beau bere din sticla, asa am baut prima oara, asa imi place, asa m-am obisnuit, nu asta e idea. Duduia de la bar insa punea in pahar de plastic(normal) si cand i-am spus ca nu vreau sa-mi puna in pahar, mi-a raspuns politicos ca nu se poate, nu au voie, e o regula, ceva de genul, nu am fost foarte atent, am inteles imediat despre ce e vorba, si sunt de acord. Multe accidente pot fi evitate, nu se mai sparg capete cu sticlele, in caz ca sunt nebuni de genul, si exemple mai pot fi. Se pot sparge sticle din greseala, si stiti ca de fel sticlele se duc la loc sa nu stiu ce, toata duda respectiva. Oricum, la un concert mi se pare buna idea.

Pentru cei ce nu au fost la concert si pentru cei ce vor sa revada un live de la concert, exista Youtube, dar voi pune si eu un video(premiera pentru blog, si da, luna asta aparent am facut un an de “blogging”)

Post nou si vine in legatura cu Underfest-ul ce va avea loc vinerea viitoare si cu un alt blog, tot al meu. Dupa cum vedeti in imaginea de sus(parca as prezenta un proiect la scoala) trupa No Use For A Name vine in Romania, cu ocazia promovarii celui de-al noulea album, intitulat “The Feel Good Record of the Year”.  Sa multumim celor de la Wrong.ro si Bring the Noise pentru aceast lucru.

Dupa cum stiti, pe la noi prin Bucuresti, ca aici domiciliez, au trecut Strike Anywhere, 3 Feet Smaller si o surpriza placuta From Dawn To Fall, care la editia precedenta de Underfest chiar au facut spectacol. In fine, detalii despre concert. El este mai exact pe 13 februarie, club Fabrica. Biletul costa 40 lei, la intrare 50 de lei.  Biletele se pot achizitiona de pe www.ticket.ro  si din Diverta, dar nu sunt chiar foarte sigur, dar o sa vedeti afise pe strazi si va lamuriti. Afisele arata ca imaginea de sus(da, repet expresia), deci or sa va sara in ochi, plus sunt mari. Oricum, trebuie sa fac acest mic anunt, intrucat nici afisele nici imaginile nu au fost corectate. Scheisse Minelli au anuntat ca nu vor mai canta, astfel ca ora a fost schimbata. Nu stiu inca noua ora, dar cred ca o sa aflu pana la concert. Oricum, daca sunteti cunoscatori, nici un concert nu incepe la ora stabilita, dar totusi, pregati-va pentru un concert care se anunta spectaculos, mai ales luand in considerare cum a iesit anul trecut, iar de data asta prezenta trupei Chester este sigura, solistul nu mai este bolnav din fericire.(am repetat concert stiu)

Acum ca am facut reclama acestui concert, pe care il astept de cand am auzit de el, si daca nu ma insel am auzit in perioada concertului Pistol Cu Capse, care si-au lansat albumul auto-intitulat in luna decembrie anul trecut, dar sigur fanii stiu asta. Am terminat primul sezon Heroes, mi-a foarte placut trebuie sa ma apuc de un nou sezon, am facut o pauza pentru acest post, si intre timp am terminat aproape doua episoade din Friends(da,  stiu, dar nu m-am uitat la ele, mai mult le-am ascultat…) Deci concert,  13 februarie, Punk Rock Underfest 4 in Fabrica.  Cred ca e prima oara cand am facut doua posturi in doua zile. Asta nu inseamna ca o sa ajung sa postez zilnic chestii de genul. Nu, doar am zis ca trebuie sa fac reclama, si daca tot am spus cuiva ca o sa fac,  de ce nu. Veniti la concert oameni buni!

Si acum in legatura cu blogul. Am vazut pe wordpress o tema care avea un banner genial, care mi-a foarte placut. Tema am vazut-o la Kiru, drept pentru care ii foarte foarte multumesc.Asa ca m-am apucat sa-mi fac cont pe wordpress, si automat si blog. Nu ma mut, doar ca acolo voi posta parti care intr-un sfarsit alcatuiesc o proza mai mare, o povestioara. Motivul pentru care nu public pe blogul asta(care va ramane in continuare blogul principal) este acel banner genial si tema care se potriveste cu ce este scris acolo, de fapt, insusi actiunea are loc in banner, cel putin primul post, ca doar atat am scris. Idea e ca a aparut blogul care ma rog, se gaseste la blogroll-ul meu: Trip: Frunze stacojii.

Pentru ca nu am mai publicat din octombrie, si pentru ca inca nu am nimic de publicat, citind aberatiile lui Bill Lawrence, dupa ce am urmarit cele doua noi episoade Scrubs si webisodes(habar nu aveam de ele pana astazi) Scrubs: Inters, m-am gandit daca sa mai postez si eu pe blog, chiar daca nu e proza. Evident, ar fi prima oara, exceptie fiind leapsa, unde nu am prea avut de ales, si de ce sa mint, mi-a facut placere sa scriu. In fine, motivul pentru care nu am mai publicat este ca ce am scris simt ca nu merge sa termin hodoronc-tronc. De fapt, am o proza terminata, dar nu sunt foarte multumit, parca seamana prea mult cu Hannibal, motiv pentru care am zis ca o sa mai adaug ceva pe la ea. Deci da, ceva sadic este pe drum.  In afara de aceasta proza mai scriu alte lucruri, unele nu au nici macar inceput, dar imi place cat de cat. Idea, nu felul in care am scris pana acum, deci nu sunt fascinat sau bucuros. Sunt tanar si destul de constient ca nu scriu minunat. Dupa titlu insa va puteti da seama ca am trei proze pe care le scriu, si niciuna din ele nu este cea ce seamana cu Hannibal, si tot odata, citesc Ion. Imi place, nu la fel de mult ca “Viata pe un peron”,  dar nici nu inteleg de ce unii spun ca este plictisitoare. In fine, fiecare cu gusturile lui.

 

 

Dar pana la urma sa revin la idea postului, desi pe parcursul acestei scrieri incep sa realizez ca poate nu are o idee. Intre aceste trei proze si lectura pot sa spun ca am inceput trei seriale noi. Eu sunt fan imens Friends si Scrubs, asa ca de fel imi plac comediile, astfel ca intr-o cautare de comedii, dupa ce Kiru a terminat de vazut 8 Simple Rules,  am dat peste o lista de pe un site american, ceva de la o televiziune, o duda de genul, si prin lista am dat peste Chuck si Californication. Am inceput amandoi. Chuck, care ne-a placut, e un serial ok, amuzant, tot nu cred ca are cum sa depaseasca Friends si Scrubs, dar totodata aceste doua serii chiar ma obsedeaza, idea e ca merita vazut totusi. M-am uitat si la Californication, mai ales dupa ce mi-a mai spus Kiru cat si-o trage personajul principal, fapt ce m-a amuzat, pentru ca si-a luat doi pumni in timp ce facea sex, chiar voiam sa vad si alte experiente, si a meritat putin. Din cauza ierbii a vomat in timp ce si-o tragea. Nu pe duduie, nu va ganditi la ceva atat de scarbos. Cazuse, si odata cu el si o pictura, si a vomat pe aceea piesa de arta. Ca apoi duduia sa vomite in pat. Serialul e interesant, puteti sa va uitati si la el, desi uneori poate plictisi, depinde de starea de moment. Si acum ajungem la ce ma intereseaza cu adevarat. Uitandu-ma la primul episod din Chuck am vazut o reclama la alt serial, Heroes. Eu fiind fan X-Men, imi plac chestiile cu oameni cu mutatii genetice, puteri speciale, salvarea lumii etc. Asa ca am tras cu ochiul si la Heroes, mi-a foarte placut si iata ca in doar o zi practic am devenit destul de obsedat, incat i-am spus si lui Kiru si asa am ajuns sa vedem 18 episoade deja in doar doua zile daca nu ma insel, timp in care s-a intamplat toata chestia cu cautarea, Chuck si Californication. Revenind la Heroes,plotul este bine construit, personajele interactioneaza intre ele destul de tarziu in serial, si continua sa apara personaje noi incat ramai uimit si vrei neaparat sa vezi episodul urmator, mai ales ca de fel episoadele se termina exact cand se intampla ceva, de turbezi daca nu functioneaza sau incarca greu site-ul pe care vizionezi, in cazul nostru sina.  Nu vreau sa spun mai mult, serialul merita, deci chiar il recomand.

 

 

Totodata, am vizionat astazi si un episod din Lost. Sigur multi or sa zica “abia acum?” si alte chestii de genul, dar da, abia acum l-am inceput. Cand era foarte laudat am zis ca sigur se lauda nimic, dar dupa ce am vazut Cloverfield si cum filmul era legat de serial, am zis ca poate o sa incerc, si astazi am zis ca da, hai sa ma uit la pilot, pentru ca am citit ca si Bill Lawrence e fan. Sa nu se intelegea ca sunt obsedat de Bill Lawrence ca scenarist, doar Scrubs am vazut din tot ce a facut, si stiu de asemenea ca a contribuit si la cateva episoade din Friends. Deci cumva se leaga de serialele mele preferate. Deci am vazut Lost, si da, pare interesant, o sa ma mai uit. Tot nu mi-a placut atat de mult dupa pilot cum mi-a placut Heroes. Oricum, din nou, recomand Heroes, si daca tot suntem la recomandari, eternele Friends si Scrubs.

 

 

Alta idee a postului este ca vor urma totusi postari, si oricum nici nu stiu cum mai stau la statistici, cu vizitele si etc. Modificarea noua de aparente m-a dat peste cap, si nu stau sa caut acum. Ma rog, n-am stat sa caut inainte de acest post, dar nici dupa nu stau. Totodata tre sa zic si “La multi ani!”. Primul post al anului 2009, si stiu, nu e proza sau alceva. V-am zis, urmeaza. E posibil sa fi fost plictisitor acest post, nu stiu daca va intereseaza ceva din tot ce am scris aici, dar macar asa stiti ca o sa mai postez. Sper sa cititi. Sper sa merite citit ce o sa public, dar ma rog. La multi ani din nou… o luna si cateva zile mai tarziu.

Da.. primul meu post care nu e proza sau alta incercare. Primit de la Laura… ma rog dudette sau psychosiss, cum o stiti mai bine, pentru mine e acelasi lucru, aceasi persoana careia ii vorbesc despre vezuviul meu. Si aparent trebuie sa fac o lista despre calitatile mele. Ceea ce e foarte greu, si pentru acest motiv o sa-i povestesc ceva cand o vad(you’ll see). In fine, lista:

     – vorbesc mult si presupun ca imi permite sa aberez pe orice tema.

     – imi fac prieteni destul de usor, fiind sociabil(nu mereu)

     – am tendinta sa fac din orice o poveste

     – stiu sa ascult probleme altora(dar la sfaturi nu prea)

     – imi place muzica, imi place istoria si vreau sa invat despre amandoua

     – scriu

In fine.. cam atat cu lista de calitati, nu cred ca mai e ceva de adaugat. Cred ca mai am ceva de zis, nu reusesc sa-mi amintesc exact… dar are legatura cu leapsa. Bun, mi-am amintit(a durat ceva). Leapsa merge mai departe la Kano, Crina si… Mitzu.